Pe cât de albă e o floare,
La fel de alb să fii și tu
Și nu uita, vino în lucrare
Fără a da semne de întrebare
Căci Domnul cheamă, vino tu.

Tu nu privi atât la alții
Ce face altul, altul nu,
Nu lu-a în seamă nici păcatul
Pe care îl face poate altul
Și tu nu.

Căci am ajuns așa o vreme,
Când fiecare fără a ști,
Prea multe-n restul rău găsește
Nimic pe el nu-l liniștește
Și nici nu știe privi.

Să știi în viața ta mereu,
Oriunde tu ai fi i-a seama
Nu lovi pe -aproapele tău
Cu vorbe reci chiar de ție greu,
Și iartă, iartă orice rău.

Căci cu cuvinte, dulci, plăpânde,
Tu poți salva un suflet, știi?
Orice cuvânt are puterea
De-a ridica sau de-a răni.