De-atâtea ori Ţi-ai îndreptat spre mine
Privirea Ta şi braţul Tãu, Isus!
Duios, m-ai apucat de mâna dreaptã,
Picioarele, pe stâncã mi le-ai pus.

Aşa cã n-am vreun merit, nu mã laud,
Şi nici nu vreau sã spun nimic mai mult.
Nu caut şi nu tind spre culmi înalte
Decât sã îmi doresc sã Te ascult.