Moaștele nu dau viață,
Fiindcă viața nu mai e...
Sunt doar lut fără suflare,
Pus într-un coștiug de lemn.

Moaștele nu fac minuni,
Poate mortul să învie?
De nu spune El nimic,
Sunt doar lut, se descompune…

Moaștele sunt sărutate,
De acei oameni hipnotizați…
Și duși de alții, încolo, încoace
Să ia bani de la cei săraci.

Moaștele sunt o metodă,
Diavolul a inventat...
Să râdă de lumea toată,
Și pe mulți i-a capturat.

Moaștele aud, se spune
Și vorbesc, și fac mai multe...
Dar întreb: mortul cu ce aude?
Și cum îți poate răspunde?

Moaștele se plimbă cu mașina,
Prin frumoasa Românie!
Pierdută în tradiția:
''Mortul ne dă pâine! ''

Moaștele duc în rătăcire,
Poporul pierdut în întuneric…
Ce vor doar: Dumnezeu pe hârtie!
Luându-și banii pentru limuzine.

Moaștele, un fel de zeu
Înlocuindu-L pe Hristos!
Cum e posibil să crezi în morți?
Isus e viața, pentru toți!

Moaștele ceva rar...
Mai căutate decât Biblia!
Mai iubite decât Domnul,
Și adorate de mulțime.

Moaștele nu fac nimic,
Sunt doar lut și niște oase…
Roagă-te tu lui Hristos,
El te aude, El salvează.

Moaștele, oricare ar fii
Ele nu pot MÂNTUI!
Nu te mai lăsa prostit,
Și de oameni amăgit.

Numai Hristos mântuiește,
Pe cel ce se pocăiește!
Cel care lasă moaștele-n pământ,
Și se întoarce la Cel preasfânt!