O, PreaCeresc Părinte!

O, PreaCeresc Părinte ce-n veacuri ne-Ai dat viaţă
Şi fost-Ai Păzitorul de Suflete din noi,
Primeşte Ruga noastră un pic mai îndrăzneaţă
De-A-i ajuta pe-aceia ce-n lume-s trişti şi goi

Din ţări demult uitate, murdare şi sărace,
Găsite pe oriunde poţi merge-n colindat,
Şi-A-mprăştia pe-aceştia un strop de bună pace
Şi-o undă de speranţă-ntr-un trai civilizat!

Redă-Le libertatea de a-şi găsi o hrană,
Trupească-n primă fază, spre a se linişti!
Coboară prin ghetouri cu mult vestita-Ţi mană
Ţinând în mâini Toiagul ce piatra-o va topi,

Făcând să curgă iarăşi o Apă-a Învierii
Peste acei ce-n lume apar ca "renegaţi",
Şi-Adu-I şi pe aceştia, din tainiţa durerii,
În mângâierea noastră, de buni Creştini şi Fraţi!

Amin!