Ce minunată-i aşteptarea
convingerii că după ani
îngemănaţi cu ascultarea,
Vine-n sfârşit încoronarea,
Titanilor între titani.

A celor ne-nsemnaţi de lume,
Împinşi în văile tristeţii,
A celor ce-au primit un nume
şi-l poartă demn; Cei ce-au renumele
de-a primi cununa vieţii.

Ce minunată-i aşteptarea
aceluia ce-n duhul ştie
că-şi va sfârşi în slăvi cărarea
Şi va străpunge depărtarea
când va veni Cel ce-o să vie.

Acel ce ştie să aştepte
şi-i credincios în ce aşteaptă
- nebâjbâind printre concepte
şi prin filozofii inepte -
Ci-şi ţine drept cărarea dreaptă.

Eu nu aştept încoronarea
cât Îţi aştept, Doamne, venirea.
Privirile-mi scrutează zarea,
Ce minunată-i aşteptarea,
Chiar de-şi întârzie-mplinirea.

26 august 2006