Cu fiecare zi ce trece,
Noi auzim mulțimi de vești
Și tot mai multă lume spune,
Că sunt lucrări diavolești!
Pentru că noi cunoaștem Slova,
Știm că sunt vremuri tulburi, dar,
Avem credință în Yehova,
În ce-a promis, ce mare har!

Cuvântul Sfânt atenționează,
Pe orice om de pe pământ,
Că veștile de chin și groază,
Se împlinesc, nu-s vorbe-n vânt!
Ferice de acela care
Și-a pus nădejdea în Isus,
Furtuna bată cât de tare,
El e lovit, dar nu-i răpus!

De valuri bat în țărmul care,
Pare o stâncă de granit,
Cristos le pune stăvilare,
Să nu dărâme ce-i clădit!
Da, ce zidit-a Creatorul,
Nu poate fi distrus vreodat',
Căci El ne este ajutorul
Și El ne-a binecuvântat!

Cu fiecare zi ce trece,
Noi ne simțim tot mai sfârșiți,
Chiar dacă trupul se petrece,
În suflet suntem fericiți!
Căci știm că tot ce e țărână,
Rămâne-va aicea jos,
Doar duhul va pleca-n Lumină,
Să se-ntâlnească cu Cristos!

De-aceea azi El îți vorbește,
Cu glasul blând te cheamă iar,
Vino degrab', te pocăiește,
Te-ncrede-n cruce, în calvar!
Căci vremea este pe sfârșite,
Unde-ai să pleci, tu te-ai gândit?
Spre zări albastre, infinite
Sau în abis, nemântuit?

28/11/2020, Barcelona- Lucica Boltasu