Ca o frunză

Ca o frunză-i viața noastră: mugur, verde, apoi cade,
Dar în Zarea cea albastră, pe străzi de aur și-n smaralde

O continuă veșnicie, vis de neimaginat,
Acolo-n gloria cea vie slăvi-vom pururi pe Împărat!

Da, ca frunza-i, ca un abur, ce minunat că Atotstăpânul,
Avându-ne drept scump tezaur, s-a dat pe Sine, și-a dat Fiul

Ca apoi o eternitate, în plină viață și armonie,
În Ierusalim, Sfânta cetate și-n Lumina Sa cea vie,

Noi, praful cel din Univers, să fim moștenitori prin El,
E onoare în Tine mers: Prinț Divin, Emanuel!