PĂCATUL
Autor: Daniel Puia
Album: fara album
Categorie: Trezire si veghere
Privind adânc în suflet Doamne,
Văd cum păcatul m-a cuprins
Și îmi doresc cu-nfierbântare
Să scap de tot ce m-a aprins.
În orice zi vin lupte care,
Doresc a pune la pământ
Ființa mea și s-o-mpresoare
Să ia din mine tot ce-i sfânt.
O spală-mi Tu ființa toată
De orice vină și păcat
Iartă și gândul și-a mea faptă
Cu sângele-Ți ce s-a vărsat.
N-a fost om fără de vină.
Nu este om făr’ de păcat.
Sigurul Fiu ce n-avut vină
E Domnul ‘nost crucificat.
Te laud, Te slăvesc o, Doamne
Și-Ți mulțumesc neîncetat
Pentru iertarea și iubirea care
Eu le-am primit, deși n-am meritat.
Ești Tatăl meu, trăiești în mine
Și-aș vrea ca eu să mă supun
Prin orice fac lumea să știe
Că Domnul meu, e-un Tată bun.
El vrea ca cei pierduți să vină
Să se întoarcă din păcat
Și să trăiască în lumină
Lăsând exemplu de urmat.
O, Tatal meu dă-mi Tu credință
Să fiu un om victorios
Să merg ‘nainte-n biruință
Să fiu urmaș al Lui Hristos.
Prin jertfa-Ți sfântă de pe cruce
Eu îmi primesc iertarea-n dar
Și bucurie îmi aduce
Că sunt un fiu născut prin har.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/207432/pacatul