Pacea noastră

"Căci El  este pacea noastră"
Efeseni 2/14

Au înghețat cascade, râul a tăcut,
A amuțit tot ce are un   început,
Haina nopții  ascunde pădurea rară,
Într-un dulce vis, mă văd în primăvară.


Culegeam flori și le vindeam în piață,
Căutam flori scumpe, și veșnică viață,
Flori minunate  creșteau prea sus, pe  munte,
  Dar prăpastie adâncă, fără punte.

În noaptea adâncă, o lumină mare,
Trâmbița cerească sună-n depărtare,
Pe pământ, răsună gângurit  de Copil:
-Te voi conduce la flori albe de april!


Gânguritul dulce, de  ceresc copilaș,
A  topit gheața pe al inimii imaș,
Răsăreau florile albe de pace  pe munte,
Peste prăpastie, a crescut  o Punte.


Prapastia-i adâncă, hău îngrozitor,
Dar pe Punte scrie"Eu sunt Mijlocitor!
M-am născut ca tu să ajungi pe munte, sus,
Eu sunt Copilul Sfânt cu Numele Isus!"


Prin moduri diferite Domnul vorbește,
În vis, mi-a vorbit prin Copilul ce crește,
S-a născut deja, este în inima mea,
În Iesle, cântă  îngerii"Aleluia!"



S-au dezghețat cascade, râul a  crescut,
Pace e Mesia, Cel fără Început,
Steaua dimineții a răsărit, e sus,
Mă bizuiesc  pe Domnul Dumnezeu Isus!


Floarea albã a pãcii s-o pãzim mereu,
Astãzi, noi suntem în pace cu Dumnezeu,
Pãșesc fãrã teamã pe Punte, tot mai sus,
Mã conduce Mesia, al meu Domn Isus!