Bucurie

Doamne Sfinte, cum să cânt
Iubirea-Ţi mare, prea curată?
E prea sărac al meu cuvânt
În lauda-mi, cât mai bogată
Pentru iubirea demonstrată!

Căci zilnic mă tot străduiesc,
Cuvinte noi mereu să strâng
Îndeajuns, să-Ţi mulţumesc...
Şi când Te laud mai cu sârg
De bucurie-aş vrea să plâng!

Sunt fericit, c-astăzi trăiesc
O viaţă nouă-ntr-un alt sens,
Şi această viaţă-o preţuiesc
Cu-n dor în dragoste, imens.
Prin traiul meu duhovnicesc.

Şi când gândesc, ce ai făcut
Pentru a-mi lua povara grea,
Cum din iubire, m-ai născut
Ca iarăşi viaţa, spre-a avea
Să plâng de bucurie-aş vrea!

Cuvinte ce-mi exprim căinţă
Înmănunchiate-n ascultare,
Doresc din toată a mea fiinţă
Prin rugă-n sfântă consacrare
S-aduc la Tronul de-ndurare.

Pe drumul sfânt care păşesc
Vreau ca să merg cu voioşie,
Sub crucea Ta să poposesc
Smerit şi-umil să mulţumesc
Să plâng aş vrea de bucurie!

Flavius Laurian Duverna
05 martie 2007