Rămâi cu Emanuel!


"Și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire."
1 Petru 2:2


Când vântul de seară începe să cânte,
Stelele se rotesc sclipind să-l încânte,
Azi, vântul plânge ca o vioară pe cer:
-"Vino, te așteaptă Sfântul lui Israel!"


Cântă și păstorii cu vântul de seară,
Pe aripa sa, eu zbor la Iesle iară,
Când intru în Ieslea umilă și mică,
Devin prunc nou- născut și sunt fără frică.


Capăt putere, beau lapte duhovnicesc,
Mă uit spre Isus, deodată cu El zâmbesc,
Stau la picioarele micuțului Isus,
Sunt umil și iubitor ca și Cel de Sus.

Lupi și hiene tot pândesc lângă Iesle,
Așteaptă să ies, s-atace fără veste,
Îngerii mai arată spre Pruncul din cer:
"-Ramâi să crești odată cu Emanuel!"


Dar n-am rămas, fiind grăbit și prea voios,
Plec și cu gândul, nu rămân lângă Cristos,
Vântul obosește, merge la culcare,
Mă întorc și eu la vechea mea cărare.


Mă cuprinde teama, departe-s de Isus,
Sunt bătrân, nu mai seamăn cu Pruncul de Sus,
Vântul plânge iar ca o vioară pe cer:
"-Fii din nou Copil, ramâi cu Emanuel!"


Nu mai merg cu vântul, voi merge eu pe jos,
Să fiu sărac, umil, cum este Cristos,
Voi bea din nou doar laptele duhovnicesc,
Să mă uit spre Isus și cu El să zâmbesc.


Nu mă încred în vânt, și el obosește,
În cer, e Cineva și mă mai iubește,
Un înger cântă cu o vioară pe cer:
-"Intră în Iesle, ramâi cu Emanuel!"