Mica 5:2

Și tu, mic Betleeme, scump Efrata,
Măcar că pari atât de ne-nsemnat,
Ți s-a vestit de mult timp să fii gata,
Ca să-L primești pe-al lumii Împărat.

Ai adormit, crezând că mai ai vreme,
Dar ceasul cercetării a sosit!
N-ai vrut să vezi ale timpului semne,
Și inima, mai mult ți-ai împietrit.

Magii din răsărit în ziua judecății,
Se vor scula și te vor acuza.
Că ai avut în tin' pe Domnul Vieții,
Și-un pas nu ai făcut, spre-a I te închina.

Măcar acum, în ceasul de pe urmă,
Vino și tu la marele Păstor.
Vei fi primit cu bucurie-n turmă,
Te va conduce la sfântul izvor.
***
Tu frate drag, ce ai gustat din Domnul,
Nu te mai crede mic, neînsemnat!
În tine s-a născut Mântuitorul,
Ești templu pentru-al slavei Împărat.

Nu spune că nu ai nici o valoare,
Și că ești slab, neputincios și mic.
Că ești numai o umbră jos sub soare.
Hristos nu este Domn peste-un nimic!

El vrea ca să-ți cunoști potențialul,
Să răspândești în jur parfum de cer.
Și nimeni să nu-ți fure idealul,
Sau să te facă să te simți stingher.

Te poartă demn de Cel ce e în tine,
Trăind totuși smerit cu Domnul tău.
Căci nu e mult, și al tău Mire vine,
Și-atunci, vei fi 'nălțat de Dumnezeu.

Dany Căpătan