Cu toată durerea ce-o port pe pământ,
Eu încă mai am o speranță-n Cuvânt,
Căci totul ar fi inodor, fără gust
Și fără culoare și nu ar fi just!

Și cum aș putea să inspir, să miros,
Corola de flori ce ne-ai dat aici jos?
Și cum aș mânca pâinea coaptă-n cuptor
Și cum aș sorbi din al vieții izvor?

Spun nu! Nu mă las doborât de-ncercări,
Când Tu ești Acel ce îmi dai mângâieri,
Mereu mă susții, mă ridici când sunt jos
Și-mi spui prin Duh Sfânt, ca să fiu bucuros!

Dar eu, ca și om, ți-aș răspunde șoptit,
Că-s slab și nu pot și că sunt ostenit,
Că greu mi-este pasul, abia mă târăsc
Și-abia văd lumina ce zilnic primesc!

O Doamne, Rabuni, Tu toate le știi,
Mă vezi când suspin și la mine Tu vii,
În brațe mă iei și pe Stâncă mă pui,
Când stau să cobor, Tu degrabă mă sui!

Astfel eu, prind puteri, când zorile-apar
Și pot să înving doar prin milă și har,
Mai pot să zâmbesc când furtuni mă lovesc,
Să sorb din Cuvânt și-n credință să cresc!

Atunci când sunt singur, de toți ocolit,
Nu vreau să privesc spre pământ, m-ai sfințit,
Vreau să pot să-nțeleg cine ești, ce sunt eu,
Să-nvăț să-mplinesc voia Ta, Dumnezeu!

De-aceea, acum, la răscruce de ani,
Nu Îți cer avuții, nici faimă, nici bani,
Ci atât eu Te rog, să-i sfințești pe ai mei,
Pe copii și nepoți, fii Tu Doamne, cu ei!

Că-s vremuri de jale, acum pe pământ,
Nimic nu mai este curat, bun și sfânt,
Zăbrele și ziduri despart pe cei mulți,
Te rog, Doamne Sfinte, dorința-mi S-asculți!

Să faci să priceapă întregul popor,
Că oameni se nasc și că oamenii mor,
Că vine o vreme când toți vom pleca
Dar sufletul nostru, spre ce s-o-ndrepta?

Șoptește și azi, sau cu tunet de glas,
Trezește mulțimea! Puțin a rămas,
Unește-ne Tată prin Duhul Tău Sfânt,
Cât încă e har pe planeta Pământ!

29/12/2020, Barcelona- Lucica Boltasu