Într-o seară mohorâtă când plângea inima-n mine
Am îngenuncheat la cruce și-am strigat Doamne spre Tine
Mâinile mi-am înălțat către cerul plin de nori
Și-am căutat un semn acolo cum făceam adeseori
Însă cerul era negru... ploaia deasă ce cădea
Parcă pătrundea în suflet și speranța-mi spulbera
Și plângeam la poala crucii și strigam numele Tău
Să-mi vorbești, să-mi iei durerea ce-o purtam la pieptul meu...
Noaptea s-a lăsat de mult... Eu tot stau în rugăciune
Ți-am dat Doamne-a mea povară... Ți-am spus tot ce am a spune
Lacrimi multe-am împletit și le-am strecurat în rugă
Și le-am dat aripi de doruri sus la Tine să ajungă...
E târziu... cad obosită și pășesc în lumi de vis
Unde totul e frumos... unde cerul mi-e deschis
Nu mai simt nici o durere când mă iei pe brațul Tău
Și îmi spui că Tu ești Medic și așa vei fi mereu!
Îmi șoptești cu Glas duios că mereu vei fi cu mine
Chiar de-ar fi să trec prin valea de necazuri și suspine
Duhul Tău mă va conduce... vei mări a mea credință
Ca prin foc și încercare să ajung la biruință!
Dimineața mă trezește cu o rază lucitoare
Mă ridic din așternut... E frumos și este soare
Norii grei au dispărut și începe-o nouă zi
Trupul odihnit tresare: Bucură-te orice-ar fi!
Mai ai harul încă-o zi să privești un răsărit
Să aduni în suflet pace... să iubești... să fii iubit
Ai căutat aseară semne și în cerul înorat
Însă Domnul ți-a vorbit chiar prin visul ce-ai visat!

Vulcan-05-01-2021
Mary