Adierea Duhului...

A trecut în susur peste mine
Adierea Duhului cel Sfânt,
Sufletu-mi gemea-n suspine
Dor mi-era Doame de Tine,
Sub povara zilelor înfrânt!

El m-a întărit cu-a Sa putere
Să păşesc pe cale înainte,
Şi-atingându-mă prin adiere
Mi-a dat sfânta-I mângâiere
Ca o flacără de foc fierbinte.

El în minte mi-a adus lumină
Şi-ntunericul l-a spulberat,
Viaţa-mi este acum senină
Şi pe calea-I sfântă şi divină
Paşii vieţii, mi i-a îndreptat.

Roade, ce au arătat lucrarea
Sunt: dragostea şi bucuria
Ce mi-a-ncununat umblarea,
Pacea, şi-ndelung răbdarea,
Bunătatea, şi credincioşia.

Facerea de bine şi blândeţea,
Şi-nfrânarea poftelor fireşti,
Sunt jaloane puse în justeţea
Care înveşmântă frumuseţea
Vieţii sfinte şi duhovniceşti.

Prin puterea-I cea înnoitoare
Adierea Duhului cel Sfânt,
Ma va modela 'n-a Sa lucrare
După scumpa Sa asemănare
În oglinda Sfântului Cuvânt.

Flavius Laurian Duverna
25 februarie 2007