Când era credința vie
Autor: Iany Laurenciuc
Album: fara album
Categorie: Diverse
Când era credința vie
Era dragoste mai multă,
Eram toți desprinși de glie
Și ne pregăteam de nuntă,
Alergam prin vânt și ploi
Însetați de cele sfinte,
Și prin ger și prin noroi
Ca profeții din "nainte.
Căutam zilnic părtășia
Stam în rugă până-n zori,
Radia pe fețe bucuria
Eram mai mulțumitori.
Trăiam cu toți în armonie,
Toți cu același gând și țel,
Căci a noastră bogăție
Era Hristos, Emanuel.
N-aveau frații prea mulți bani
Nici mașini, case luxoase,
Erau simpli și țărani,
Dar aveau oaspeți la masă.
Domnul le înmulțea puținul
Fraților cu mulți copii,
Ca la nuntă-n Cana, vinul,
Se-ngrijea de ai Săi fii.
Erau lipsuri, sărăcie,
Însă frații, erau frați,
Dar acum precum se știe
Suntem cam împrăștiați.
Astăzi dragostea lipsește
Vorbim mult, trăim puțin
Cel ce-ascultă sau vorbește
Să se pocăiască, amin.
Azi aleargă fiecare.
Dup' un trai mai bun în lume,
Când venim la închinare
Parcă nu avem ce-I spune.
Nici cântarea nu stârnește
Astăzi mai nimic în noi
Și când Duhul Sfânt vorbește
Gândul zboară prin zăvoi.
De-ar privi spre noi o clipă,
Frații noștri cei dintâi
Cum facem din har risipă
Noi în drum spre veșnicii...
Ei mureau cântând pe arene,
Prin catacombe serbau cina.
Noi cântăm așa... alene.
Parcă ni s-a stins lumina
Ei vindeau moșii, ogoare
Și trăiau cu toti de obște,
Astăzi unii sunt în stare
Să-i vândă pe frații noștri.
Ei știau c-aici în lume
Sunt straini și călători,
Cu nesaț noi vrem renume
Printre-acei ce-s muritori
Ei Îl asteptau pe Domnul
Zi de zi cu nerăbdare,
Pe noi ne cuprinde somnul
La al trâmbiței strigare
O, Isuse, fie-Ți milă. .
Suntem pulbere și tină,
Dar Tu ne-ai ales din lume
Și dorești să fim lumină.
Să fim sfinți ca la început
Când era credința vie,
Fiindcă timpul e trecut
Și e-aproape a Ta venire.
Suntem rodul jertfei Tale,
Dorul care ne frământă,
Pân' l-al trâmbiței strigare
Să fim pregătiți de nuntă.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/208581/cand-era-credinta-vie