Fiți plini de Duhul
Efeseni 5:14-20
„De aceea se zice: „Deșteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morți și Cristos te va lumina.”
Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.
Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele.
De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.
Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh.
Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului.
Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru, Isus Cristos.”
Atunci când Domnul Dumnezeu ne-a chemat să ieșim din lume ca să-L urmăm pe Isus, Fiul Său, nu ne-a cerut doar să ne schimbăm modul de gândire, prin ceea ce Biblia numește metanoia, pocăință, sau schimbarea minții, ci ne-a cerut, ca o poruncă, să ne schimbăm viața, atitudinea, trăirea; chiar și locurile pe care le frecventam înainte. Și în cele firești, putem să ne educăm, să ne schimbăm comportamentul, să luăm exemple de la oameni etici, morali…
Dar, în cele spirituale, oricât s-ar strădui un om să-și schimbe comportamentul, viața, trăirea umblarea, nu reușește de unul singur, ci numai acceptându-L pe Duhul Sfânt ca Învățător, Călăuzitor, Sfătuitor, Mângâietor…
Nu întâmplător Domnul Isus, înainte de a se urca la cer, le spune ucenicilor: „Când va veni El, Duhul adevărului, vă va aduce aminte tot ce v-am spus Eu și vă va învăța toate lucrurile.”
Duhul Sfânt „ne învață să o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.”
Dacă înainte de întâlnirea cu Mântuitorul trăiam o viață după îndemnurile firii, (și fiecare ne cunoaștem trecutul), acum după ce am fost spălați în Jertfa sfântă, răscumpărați din „felul deșert de viețuire”, de acum, trebuie să umblăm în neprihănire, în curăție de inimă, în sfințenie și să trăim după îndemnurile Duhului.
Și ce înseamnă să umbli după îndemnurile Duhului?
Înseamnă în primul rând, ca sub călăuzirea Duhului, să-ți măsori fiecare cuvânt pe care-l rostești, să fii atent la fiecare pas pe care îl faci pe Calea credinței. Să-ți măsori relația cu Dumnezeu în așa fel ca să fii cât mai aproape de El și să trăiești diferit față de lume.
Pentru că, cu cât te apropii mai mult De Domnul, cu atât te depărtezi de lume și cu cât te golești de lume, cu atât te umpli de Duhul. Este logic!
Noi suntem în lume, dar nu mai aparținem lumii. Și nici nu trebuie să luăm lucrurile lumii și să le dăm o notă religioasă ca să le aducem jertfă Domnului. Duhul Sfânt ne învață ce fel de jertfă și cum să o aducem la altar.
În al doilea rând înseamnă să te raportezi la viața de dinaintea mântuirii ca la o istorie învechită, pe care nu mai vrei să o repeți și să-ți trăiești prezentul în așa fel ca să te ducă în viitor, tot mai aproape de Domnul.
În al treilea rând, înseamnă să alergi înainte și să nu te oprești din alergare, până când nu vei simți brațele Domnului Isus, ca ale unui mire care te cuprind și te îmbrățișează cu drag.
Cum se pot realiza toate aceste lucruri în viața unui om?
Simplu! Prin pocăință!
Apocalipsa 3:19 „…Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!” Aceasta este o Lege veșnică a lui Dumnezeu și nu poate fi „călcată” și nici ocolită de nimeni.
Prin pocăință, Duhul îți limpezește mintea și îți dirijează viața într-un sens pozitiv; de aceea una dintre deprinderile umplerii cu Duhul Sfânt, este bucuria de a sluji lui Dumnezeu în rugăciune, în cântare și în laude; toate manifestându-se în părtășie, sau în adunarea lui Dumnezeu.
Versetul 19: „Vorbiți între voi…”
Faptul de a vorbi „între voi”, înseamnă tocmai părtășia pe care trebuie să o aibă credincioșii când se adună la olaltă.
Scriptura reglementează părtășiile și direcționează vorbirea fiecăruia, spre lucrurile duhovnicești, spre învățătura Cuvântului sfânt și spre Isus Cristos care, prin Sângele Lui ne-a mântuit de păcate.
În continuare, în versetul 19 Pavel ne arată ce fel de vorbire trebuie să avem între noi: „…vorbiți cu psalmi, cu cântări de laudă, și cu cântări duhovnicești; cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului.”
Aceasta este slujba la care suntem chemați fiecare dintre noi.
„Fiți plini de duh…”, nu este numai o recomandare a lui Dumnezeu pentru credincioșii Săi, ci este un imperativ, sau o Lege veșnică lăsată poporului care Îl urmează pe Isus.
Porunca aceasta nu este dată pentru lume, ci este dată special pentru noi, credincioșii.
Orice relație corectă și apropiată de Dumnezeu se manifestă doar în urma umplerii cu Duhul. De aceea El poruncește ca cel care se apropie de Domnul, să fie „plin de Duhul”.
Dumnezeu nu vrea jumătăți de măsură; El vrea de la noi, totul sau nimic. În Apocalipsa 3:15-16, Domnul Dumnezeu se uită și te apreciază dacă ești „în clocot”, (dacă dai tot ce ai pentru slava Sa), sau dacă ești „rece”, (adică nu dai nimic lui Dumnezeu), dar în nici un caz nu primește să fii „căldicel”.
Când ești plin de Duhul Sfânt, se vede viața pe care o trăiești pentru Domnul și de asemenea, se văd roadele care emană din inima ta: (ură, întristare, lupte?) nici într-un caz, din plinătatea Duhului curge continuu, nu picură, ci curge ca un râu nesecat: dragostea, bucuria, pacea…înfrânarea poftelor, bunătatea…
A fi plin de Duhul, înseamnă că Duhul Sfânt are control total asupra ființei tale. El te umple cu un duh de înțelepciune, cu strigăte de bucurie, te umple de cunoștința duhovnicească, de încredere, de nădejde și de teamă sfântă…
Iar dacă nu ai plinătatea, chiar dacă ai avea scris în frunte că ești al Domnului, atunci vin și „duhurile”, care se manifestă prin faptele firii păcătoase și te umplu ele de fiere amară, de mândrie, de răutate, de fățărnicie...
Când Domnul Dumnezeu zice: „fiți plini de Duh”, nu ne trimite la raft într-un supermarket, sau într-un depozit, ci El Însuși suflă peste noi, așa cum a suflat peste ucenici, zicându-ne: „Luați Duh Sfânt”. Depinde însă, de fiecare cât de mult poate să fie umplut, după poziția pe care o are în credință și de poziția față de Domnul.
Dacă ai o poziție corectă, atunci poți să spui împreună cu psalmistul: „Paharul meu este plin de dă peste el”.
Doamne ajută-ne!