De ce te porți așa frumos cu mine
Cînd să mă pălmuiești aș merita
De ce-nloc de pedeapsă-mi faci atîta bine
De ce mă copleșești cu bunătatea Ta

De ce îmi porți de grijă la tot pasul
Cind alții-n sila m-ar abandona
De ce îmi ți în palme vasul
Atent sa nu îl sparga cineva

De ce mă înconjori Parinte vesnic
Cu atitea sfinte binecuvîntări
Pe mine; adesea lucrator nevrednic
Ce Ti-am adus mereu doar întristări

Cîtă răbdare mai ai Tu cu mine?
Cît bine înca vrei sa-mi faci?
Cît timp ingăduința Ta mai ține
Cu ce onoruri încă, ai vrea să ma îmbraci

Așa esti Tu divină calauza
Un timp de grație îmi lași,
Sa n-am la urma nici o scuza
Cind voi sfîrși și ultimii mei pași

La pocaința e îndemnu-Ti astazi
Așa-nteleg eu bunătatea Ta
Căci vrei cu mine să te lauzi
In cer cînd marea zi o vei serba

E-adevărat că-n multe rînduri
Făcut-am multe promisiuni
Dar copleșit de necurate ginduri
Le-am încălcat printre deșertăciuni

Dacă mi-ai dat încă o zi din viată
Aceasta-i fiindcă mă iubesti
Si nu mă vrei un sloi de gheața
Ci-o flacară de care să Te folosești

Ajută-mă caci nu pot singur
Sunt slab si fără ajutor
Fa-ma din fir de pai un vas de aur
In casa Ta iubite Creator.