Veghere

Mireasă, nu mai suspina!
Iubită, scump-a lui Isus,
Puțin mai ai de a răbda,
Logodnicu-ți va apărea,
Și te va duce-n ceruri sus,
Acolo unde lacrimi nu-s.

Cum se-ntâmpla și-n Israel,
‘N –al Domnului iubit popor,
Când doi sortiți iubeau la fel,
Logodnicul cel plin de zel,
Pornea la drum, pătruns de dor,
Pentru cei doi găsind ogor.

O candelă El îi lăsa,
Ca semn al legământului,
Iar ea lumina-ntreținea,
Veghind până va apărea,
Drag silueta Mirelui,
Ieșind la-ntâmpinarea Lui.

Logodnică ești și tu azi,
Dar logodită cu Isus!
Candelă ai ca să nu cazi,
Și untdelemn în ea să arzi,
Pe cale să nu adormi iar,
Căzând prea lesne-acum din har.

Nu întrista pe Duhul Sfânt,
Arvuna ce ai căpătat,
E tot ce ai pe-acest pământ,
În rest, e goană după vânt...
Păstrează-ți cugetul curat,
Și darul ce ți-e–ncredințat!

Amin!