Când viața-i povară și totul e gri,
(Nici negru, nici alb!) Disperarea,
Mă face să strig, Domnul meu, mă mai știi?
Mi-auzi din înalt, Tu, chemarea?

De ce m-ocolești ca și cum nu exist,
Când zilnic privesc către soare?
Și plâng și suspin, ochiul meu este trist,
Căci n-am de niciunde-alinare!

Nu pot să-nțeleg cum Îți pasă, când eu,
Lovit sunt de val, de vâltoare,
Mă lași frământat, bunul meu Dumnezeu,
Tu știi cât de tare mă doare?

Cât timp să mai stau aici jos, surghiunit,
Când Tu mi-ai promis o-nălțare?
Și cum să mă port când de toți sunt lovit?
Cât, Doamne să tot dau iertare?

"Ascultă, copile! Eu văd și ascult
Și zâmbet și plâns totodată,
Se-apropie clipa, nu, nu mai e mult,
Sfârși-se-vor toate, odată!

Cât încă există păcat printre voi,
(Nu credeți că totul se iartă!)
Eu vreau ca să pun vieții voastre altoi,
Deschis-am spre ceruri o poartă!

Trimis-am pe Fiul, pe Cel mai iubit,
Să moară pe cruce, știi bine,
Ca tu-n El să crezi și să fii mântuit,
Să poți să te-mpaci azi cu Mine!

Căci nu e nimic aici jos pe pământ,
Curat, e păcatul la culme,
Aveți ca și zestre eternul Cuvânt,
Prin El veți primi un nou nume!

De crezi dragul meu, vino-acum la Cristos,
Îți leapădă firea și starea,
Când vine la mine-orice om păcătos,
Eu vreau să îi dau vindecarea!"

Ce bun și milos ești Tu, Tată cu noi,
Tu nu ne ții-n seamă păcatul,
Ne-ai dat pacea sfântă, slăvit fii El Roi,
Iubind, ai iertat vinovatul!

Acum înțeleg de ce plâng și suspin,
Căci Tu îmi dorești numai bine,
O perlă se naște-n durere și chin,
Așa curățești Tu în mine!

Și știu că m-auzi, înțeleg planul Tău,
De-aceea m-aplec cu smerenie,
O rugă înalț și atunci când mi-e greu,
Pricep că mă crești în sfințenie!

12/01/21, Barcelona- Lucica Boltasu