ÎNDRĂZNEȘTE PRIN DUHUL CEL SFÂNT

"Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinţă." 2 Timotei 1:7

Pe valurile vieții când te avânți,
Să ai curaj în încercare ca să cânți,
Să iei cu tine pe Domnul Slavei, Împărat și Rege,
Orice ai face, oriunde ai merge.

Îndrăznește să lupți pentru iubire,
Să iubești când ești rănit, lovit, înfrânt,
Să rabzi, să suferi  și nedreptățire,
Și prin Duhul să îți iei din nou avânt.

Domnul nu ne-a dat un Duh de frică ci de curaj și înțelepciune,
Să mărturisim de El în lume, chemarea Lui la mântuire,
Nu stăm nepăsători de harul ce a fost lăsat iar peste noi,
Ci cu credință neclintită, tot înainte, nu-napoi.

Noi nu ne luăm după emoții, plăcere de o clipă,
Ci neîncetat veghem în noi, ca Cuvântul, cu tărie să-mplinim,
Căci dacă nu rămânem sub a Domnului aripă,
Nu avem îndrăzneala ca la tron, noi să venim.

Noi nu privim la amenințări, la vorbe aruncate în vânt,
Ci îndrăznim oriunde în lume, să proclamăm Cuvântul Sfânt
Știind că pe această cale, nu înaintăm ca cel înfrânt
Ci prin Duhul tot mereu, mai mult și cu curaj ne luăm avânt.

Mai îndrăznește iar la Tatăl tău,
Să ceri și daruri bune, duhovnicești
Căci tot ce-i după sfântă voia Sa
Chiar prin credinta ai să primești.

Dacă inima nu ne condamnă,
Avem îndrăzneală la bunul Dumnezeu
Lucrăm, slujim și cu sfială,
Cu teamă sfântă și curaj mereu.

Și fiindcă avem multă nădejde
Crezând în cel ce a făurit porunci,
Vorbim cu îndrăzneală, mărturisim oriunde,
Ca Isus e a veșniciei nostre stânci.

Îmbărbătati de lanțurile și suferințele celor smeriți
Ca și apostolii cei din vechime,
Vestim a păcii evanghelie, ca să fim mereu mai sfinți
Și să aducem suflete la mântuire.

Nădăjduim că nu vom fii dați de rușine,
Ci proslăvim pe Domnul ca Fiu de Dumnezeu,
Căci în curând, foarte curând El iar revine,
Sa-și ia mireasa mult iubită, s-o facă în veci, locașul Său.

Amin