IUBIREA TA M-A CUCERIT

"Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" Ieremia 31:3

Când eram mai singur, neînțeles,
Iubirea Ta bătea la poarta inimii mele,
Pe vremuri, eu nu am înțeles,
Căci căutai să intri în ea, să alini a mea durere.

Ani de-a rândul am rătăcit, hoinar,
Să caut dragostea, lumii să îi fiu pe plac,
Dar nu am înțeles că pe pământ s-a dat un har,
Să nu mai umblu însingurat, neînțeles, posac.

La multe inimi eu băteam de zor,
Căci căutam iubirea, să iubesc,
Dar mulți nu împărtășeau al meu dor,
Și fără noimă, ajungeam eu singură să mă rănesc.

În tinerețe, Domnul ne-a sfătuit să purtăm al Său jug,
Să nu căutam in lume, fericirea,
Să așteptăm ca El, răstignit și sus pe rug,
Căci din cer, cu siguranță, veni-va izbăvirea.

Ne-a învățat să mai răbdam, chiar dacă,
Nu primim pe dată ce dorim,
Căci El dorește o inimă curată,
Și ceru-n dar vrea să primim.

Multele răni vin din neascultarea noastră, necredința,
Căci Domnul mereu ne-a îndrumat pe drumul bun,
Vroia să pecetluiască duhul, sufletul, ființa,
Cu al Lui foc și Duhul Sfânt.

Iubirea Sa întrece în frumusețe, nemărginita zare,
Și florile de pe întregile câmpii,
Iubirea Lui nu are asemănare,
Oricât ai căuta-o pe pământ, între cei vii.

Iubirea Sa are parfumul primăverii,
Are culorile curcubeului, mirosul ploii,
Umbra copacului in seceta verii,
Adierea vântului din undele mării.

Iubirea Lui m-a cucerit pe veci,
Și inima mi-a fost străpunsa,
De ale Lui, alese, șoapte dulci,
Și-n palma Sa am fost adusă.

De undeva, din tronul Său,
Simțit-am o atingere nouă,
Și parcă din picioare, să cad, ca de un rău,
Prezența Sa venit-a ca o rouă.

Cazut-a parcă de sus, de undeva de sus,
O mare ploaie binefăcătoare,
Și dintro dată trupul meu, ființa mea,
A îmbrățișat o viață nouă, e Isus...

Venit-a din palatul Său regesc,
Cu o cerință: Dă-mi păcatul Mie,
Nu te teme! Eu cu adevărat, Eu te iubesc,
De acum a mea ești, pe vecie,

Nicicând nu te voi părăsii,
Și inima ta, la Mine este în siguranță,
La viața veche nu te mai gândii,
O nouă viață te așteaptă-n față.

Am plătit tributul păcatului, doar Eu,
Ca tu sa fii a mea mireasă,
Ca oricând tu dai de greu,
Să simți iubirea Mea, că ești a Mea aleasă.

Nu te teme de vânt, când pe drumul Meu pășești,
De valurile mării cele învolburate,
De acum singură tu nu mai ești,
Și ocrotita de mâna Mea vei fii, ca într-o puternică cetate.

Iubirea Mea îți va fii siguranță, nădejde, apă vie,
Cuvântul Meu lumină și înviorare, și tărie,
Ca întuneric in viața ta pe veci să nu mai fie,
Și înainte să pășești cu bucurie.

Știind că în orice clipă, în orice ceas,
În orice vreme,
Eu ți-am promis,
Voi fii cu tine, nu te teme!

Amin