Zilnic, la Tine, Doamne, vin
Cu-al meu suflet care e plin
De dor şi de încântare
Şi de răni ce n-au alinare.

Zilnic, îmi înalţ spre Tine
Mâinile de-ofrande pline.
Îmi curg lacrimi de-alinare
Când Îţi cânt trista-mi cântare.

Pe genunchi, mă aplec zilnic,
În suflet, simt un dor unic,
Îndemnul să Te preamăresc
Şi voia Ta s-o împlinesc.

Zilnic, greşala îmi recunosc
Şi odihna nu mai cunosc.
Nu mai aflu alin...
Când sunt fără Tine, suspin.