Ești atât de frământat,
Multe griji ai de purtat,
Viitorul te-nspăimântă,
De păcat, inima îți este frântă.

Te iuți în jurul tău,
Și lucrurile merg din ce în ce mai rău.
De ai tăi prieteni ești înconjurat,
Dar în suflet de singurătate ești tare apăsat.

Nimic nu te-mplinește!
Ce rost mai are viața să fie trăită
Dacă tot ce ești, ce faci, ce ai,
Nu te ajută să vezi al existenței scop?

Nu căuta fericirea
În această lume trecătoare!
Vei fi dezamăgit.
Și de atâta zbucium ostenit.

Căci aici jos pe pământ
Cauți, alergi, suspini
Dar oare unde vrei să ajungi?
Totul e ca o fantasmă.

Cheia fericirii tale
Nu se află pe această cale.
Oprește-te și analizează!
Viața, pune- ți-o în rânduială!

El, Domnul, pe cruce S-a jertfit
Pentru păcatul tău, cu viața Sa a plătit
Din dragoste, El a venit
Ca tu să fii mântuit.

Nu te împotrivi glasului din inima ta
Care îți spune să asculți de vocea Sa.
Nu te juca cu viața ta
Știi tu oare ce mâine ți se va întâmpla?

Vino! Vino! Vino!
Și nu pregeta!