Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?
Pe vorbe goale aruncate adesea în vânt
Pe cuvinte spuse fără rost și reci ca gheața
De ce… ne risipim fără folos viața…?
Ea trebuie trăită în adevăr după Cuvânt.

Până la zgură ne arde viața uneori…
Pentru lucruri de nimic ce n-au valoare
Căci alergăm spre nicăieri strângându-ne comori
Și ne ardem în cenușă viața deseori…
Cu Hristos ea trebuie trăită în ascultare.

Cu toți noi ne grăbim să ajungem undeva
Mereu îngrămădim… dar strângem doar furtuni
Știind… că în urma noastră plânge cineva
Pe ce… îți risipești în vânt viața ta…?
Când că ar trebui să fim mai omenoși, mai buni.

Pe ce… ne vindem viața noastră așa ușor…?
Pe faimă și prestigiu ce nu aduc folos
Noi ne îngrămădim doar numai răni care ne dor
Și de ce… ne vindem viața așa ușor…?
Ea trebuie după Cuvânt trăită în Hristos.

Pe ce… ne pierdem viața adesea fără rost…?
Alergând prin lume… uităm de veșnicie
Căci ne-am făcut iluzii dar dezamăgiți am fost
De ce… ne pierdem oare timpul fără rost…?
Când cerul este plin de atâta bogăție.

De ce… nu ne gândim că doar o viață avem…?
Ea este darul cel mai scump și prețios
Căci trece așa de iute și cu toții noi zburăm
Să ne gândim… căci numai o viață doar avem
Și trebuie trăită pentru Dumnezeu frumos.

*******