M-ai cucerit o Doamne Sfinte

Din infinitul Tău imens
Te-ai coborât pe-acest pământ,
Eu fiind c-o viață fără sens,
Prins în al întunericului neant.

Te-ai apropiat de mine-atunci,
Prin Chinul Tău amar și greu,
Să văd că în a mele văi adânci
Sunt un căzut din Empireu.

M-ai cucerit, o, Doamne sfinte,
Cu ale tale dragi Cuvinte.
Mi-au pătruns adânc în suflet
Și m-ai născut prin Duhul Sfânt.

M-ai cucerit, Tată Ceresc,
Dând Fiul Tău să mă salvezi,
Un râu ce nu pot să-l opresc
Curgând din inimă șuvoi.

M-ai cucerit, Duhule Sfânt,
Prin Înțelepciune și Cuvânt.
Mi-ai schimbat direcția-n viață,
Să pot păși pe Calea Dreaptă.

M-ai înălțat în căi cerești,
Dându-mi speranță pentru veci
Și prin a Tale promisiuni
Mi-ai dat un loc cu sfinții Tăi.

Eu, ce-s o mână de pământ,
Să fiu în Cer cu Fiul Sfânt…
M-ai luat pe brațul Tău străpuns
Și-mi dai un loc în Ceruri Sus.

M-ai cucerit, o, Doamne Sfinte,
Cu a Ta Dragoste de Rege,
Cu ochii Tăi ce m-au găsit,
Un om murdar cu ochii triști.

Abia aștept să umblu-n veci
Pe-ale Cetății sfinte străzi,
Acolo sunt ai Tăi copii
Ajunși prin Har în veșnicii.

Simion Ioanăș