Sunt pe genunchi și pot în duh
Să Te sărut pe mâinile străpunse
E ceasul când cuvîntul este mut:
E vremea rugăciunilor nespuse...

E ceasul când un dor mă doare
Și vreau să pot a Te vedea
În ruga asta vreau să se coboare
Și inima, c-o văd cât e de rea...

Și-aș vrea să potolesc tumultul
Acestor multe întrebări
Să tac, și una cu pământul
Să mă adun din cele patru zări...

E vremea rugăciunilor nespuse
E ceasul când cuvîntul este mut
Să Te sărut pe mâinile străpunse
Sunt pe genunchi și pot în duh!