Din cea mai vestită Carte
Enorm putem să învățăm
Ea de păcate ne desparte
Ne-alină când ne întristăm.

Ne-arată calea spre Cetate
Ne dă tărie să luptăm
Ne-arată ce-i integritate
Și cum, mereu, în har să stăm.

Nebun e cine o respinge
Doar demonii l-au derutat
Divinitatea-i nu se stinge
Învinge gândul necurat.

Ea potolește frământarea
Și-aduce calmul necesar
Ne spune unde e splendoarea
Și cum să stăm lângă altar.

Din cea mai vestită Carte
Comori culegem, frumuseți
S-avem de mântuire parte
Alături de sfinții profeți.

Ce revelații, ce putere
Primim din ea când o trăim!
Călăuzește spre-nviere
Spre un Palat celest, sublim.

Ce pierderi naște neglijarea
Când nedeschisă-i în sertar!
Așa ia naștere stagnarea
Venită din străin hotar.

În casa-n care se cultivă
Dorința pentru sfântul sfat
Credința nu e uscățivă
Iubirea nu s-a micșorat.

În cea mai vestită Carte
Vedem pe Fiul înviat
Doar El e-n stare să ne poarte
Spre Paradisul mult visat.

Deci, s-o lăsăm să ne pătrundă
Să pună-n noi devotament
Să n-amânăm nici o secundă
E pentru suflet tratament.

George Cornici/4 Februarie, 21