Eu știu că exiști, că ne vezi,
Când valuri lovesc necurmat,
Din slavă mereu ne veghezi,
De-aceea eu sunt împăcat!

Căci nu pot lăsa-ngrijorarea,
Să-mi fure acum liniștirea,
Chiar dacă e-abruptă cărarea,
Izbândă Tu dai și-mplinirea!

Când vin gânduri rele, să-mi spui,
Că Tu, Elohim ești aici,
Chiar dac-anevoie mă sui,
Tu, Doamne, pe culmi mă ridici!

Și nu lași pe cel care plânge,
Să zacă în praful uitării,
Căci jerfa plătită prin sânge,
Dezleagă păcatul trădării!

Acum, în dureri pământești,
Când tremură duhul în om,
Dă, Doamne din sfere cerești,
Putere, ca seva în pom!

Să urce prin vene Izvorul,
Ce poate să dea vindecare,
Iar trupul să simtă fiorul,
Ce Duhul îl dă și-alinare!

O, Doamne, fă-Ți milă de-acei,
Ce sunt doborâți, încercați,
Lucrează prin Duhul în ei,
Declară-i acum, vindecați!

Iar ei, izbăviți, să cunoască,
Pe-Acel ce dă viața, căci Tata,
Dorește-n credință să-i crească,
Să spună cu noi: "Maranata!"

05/02/21, Barcelona- Lucica Boltasu