Doamne, de-ai îngădui,
Suferinţa şi-a veni.
Totul pe putere-a fi,
Ca eu să pot birui.

Cerul, cât ar fi de greu,
Plin de negură mereu,
Va privi sus ochiul meu,
Doamne, doar la tronul Tău.

Chiar de nu îmi vei vorbi,
Prin credinţă aş privi.
Izbăvirea va veni,
Ştiu, că nu m-ai părăsi.

Ce azi m-ar putea opri,
Pe Hristos să-L pot iubi?
Lucrul care-mi va lipsi?
Sau prigoana ce-a veni?

Suferinţa cea trupească
Pe Iov la făcut să crească.
Pe Domnul ca să-L slăvească.
Şi mai mult, ca să-L iubească.

Ce-mi aduce oare mie
Suferinţa ce-o să vie?
O credinţă cât mai vie?
Despărţire, pe vecie?

Atunci când sunt încercat
Se vede, de sunt curat.
De-s supus la Împărat
De-L iubesc, cu adevărat.

Să rămân mulţumitor
În orice clipă veghetor.
Să aştept mereu cu dor
Pe Isus venind pe nor.