E-aici, și toate simțurile treze
Tresar încinse, ca la un semnal;
Primejdia e-n fiecare val
Ce vrea, mugind din hău, să-nfricoșeze.

Parcă s-a frânt, căzând pe noi, tăria
Cu nori de smoală grei și fioroși,
Ce scriu cu foc și țipăt de-albatroși
Pe-acest întins clocotitor urgia.

Mai e și bezna mirosind a moarte
Și-n barcă suntem, Doamne, - așa de mici...
Vrem să simțim că și Tu ești aici
Și că limanul nu-i așa departe.

Tu poți să poruncești oricând furtunii
Și-oceanul ne-ar surâde luminos,
Sau poți să ne-ntărești, neîndoios,
Să trecem de pericolul genunii.
***
Sub norii negri ai apostaziei,
A merge spre liman e tot mai greu,
Însă la cârma bărcii-i Dumnezeu
Și se zărește poarta veșniciei!

Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 7 februarie 2021