Sărman de tine

Sărman de tine om fără credință
Neputincios în tot ce faci și spui,
Tu nu vezi azi că fără pocăință
Viață, libertate, pace nu-i?

Tu nu vezi unde duce ateismul
Și ura dintre oameni pe pământ,
Nu vezi fără credință ce e omul
Numai o goană zilnic după vânt.

Tu crezi că-nvățătura ta e bună
Ce peste tot cu zel o răspândești,
Sărmane purtător azi de minciună
Tu nu vezi ce osândă-ți pregătești.

Te-apropii zi de zi de veșnicie
Și tot rămâi mereu necredincios,
Tu nu vezi că viața ți-e pustie
Nu ești nimic fără Isus Hristos.

Pe oameni îi slujești cu râvnă mare
Pentru un blid de linte sau arginți,
Tu nu vezi că te duce la pierzare
Lucrarea ta-npotriva celor sfinți.

Sfârșitul tuturora nu-i departe
Și tu rămâi mereu nepăsător,
Un pas mai ai sărmane pân la moarte
Până în focul veșnic arzător.

La ceți vor folosi atunci arginții
Și ateismul care-l predici azi,
Înfrânt vei fi doar tu dar nu și sfinții
În fața lor ca frunza ai să cazi.

Sărman de tine fără de credință
Și plin de ură zi de zi mereu,
Ca mâine vei gusta din suferință
În plânsul cel de veci, amar și greu.

Atuncea vei vedea a ta lucrare
Că n-a avut pe lume nici un rost,
Dr n-ai să poți scăpa de la pierzare
Că-n slujba necredinței tu ai fost.