《Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei!"》 (Apocalipsa 18:4)

Adu-ţi aminte unde ai cãzut
Şi-ntoarce-te cu hotãrâre nouã:
Fãrã-ndoialã, ridicând spre cer
În rugãciune, mâinile-amândouã!

Cãci aurul s-a înnegrit de tot
Şi nu i se mai vede strãlucirea!
Nu i se vede-oştirii steagul sus
Nici celui credincios, neprihãnirea!

"S-a alipit de voi în graba mare
Meteahna blestematului popor,
Tânjeaţi sã fiţi precum sunt cei de-afarã
Şi-aţi luat cu voi din lucrurile lor!"

Vrei sã te iei de piept cu Amalec,
Sã-i pui condiţii, sã-i dãrâmi altare,
Sã te aşezi în corturile lui? ...
La asta te-am chemat pe tine, oare?

Se-aude iarãşi behãit de oi
Şi mugete şi freamãt de copite!
Asta aştept Eu, oare, de la voi
Sã spuneţi "drepte", cãilor sucite?

Madianiţii iar v-au amãgit
Cu lucrurile care nu-Mi plac Mie;
V-a prins în laţ şi duhul moabit
Prin prietenii şi prin cãsãtorie!

Întoarce-te la dragostea dintâi,
Sfinţindu-te, cum în Scripturã scrie!
Din mijlocul lor, ieşi, poporul Meu,
Sã nu ai parte de a lor urgie!

Cãci Babilonul va fi judecat
Din vârf de turnuri, pân-la temelie;
Iar porţile mãreţului palat
Se vor topi în foc, pentru vecie!

Dar pentru voi, copii, am pregãtit
O Casã şi o masã cu de toate;
Cetatea, cu sclipiri de hrisolit,
Cu porţile ei veşnic descuiate...