Mi-e dor de-o caldă primăvară,
De flori de măr și-al lor parfum,
De verdele de-odinioară
Ce-n toamnă a pierit în fum.

Mie dor să se rărească norii
Mi-e dor de-al păsărilor cânt,
Mi-e dor să văd semănătorii
Împărtășind cu drag Cuvânt.

Mi-e dor de frați, de părtășie,
Și de cântările cerești,
De-mbrățișări, plâns, bucurie,
Și de un zâmbet fără măști.

Mi-e dor, mi-e dor... și-adesea doare
Parcă și glasul ni s-a stins.
Atâta gri, fără culoare
Și deznădejdea ne-a cuprins.

Cumplit ne-a mai răvășit gerul,
În suflete de gheață, reci;
De plumb parcă a fost și cerul,
Fără de raze pe poteci.

Topește Doamne sloi de gheață,
Căldură sfântă pune-n noi.
Trezește-ne din nou la viață,
Destul am fost loviți de ploi.

Ne dă o primăvară-n suflet
Să înflorim în orice zi.
Parfum să fie-al nostru umblet,
Ce-ndreaptă înspre veșnicii.

Dany Căpătan