Ni s-au unit cărările iubirii
Şi am plecat apoi pe-acelaşi drum,
Ne-au înflorit pe-alee trandafirii
Iar timpul n-a şters dâra de parfum.

Pecete-am pus pe a unirii soartă
Şi ne-am făgăduit cu jurământ
Că, dac-o fi ceva să ne despartă,
Să fie doar al celuilalt mormânt.

Cum au venit, le-am împărţit pe toate
Şi am văzut că-n toate este-un rost,
Am înţeles că, dacă vrem, se poate …
Şi ne-am iertat când fără minte-am fost.

‎Am învaţat să atârnăm de Domnul
Pentru putere şi-mplinire‎-adâncă,
Când, prin pustie ne purtase drumul,
Izvor de apă ne-a ţâşnit din stâncă.

Vlăstarii ne-au crescut udaţi cu lacrimi
Că ne-am dorit s-avem copii cuminţi,
I-am vrut păziţi de rele şi de patimi
Şi i-am purtat în rugi cu stăruinţi.

Puşi la un loc, ca să-i aduni de vrei,
Au fost ani mulţi, dar rodnici, ani de har …
Mai tare-i funia-mpletită-n trei!
Cu El alături şi-n impas e-un dar.

Mai bine-n doi, e viaţa mai frumoasă!
Urci mai uşor spre plaiul sfânt, ceresc,
Pe drum, spre-mpărăţia glorioasă,
Să mergem împreună îmi doresc!