Din iarna sufletului când au ieșit
Primind Lumina ce cu har pătrunde
Simțit-au cum în moștenire au pășit.

Ei n-au mai vrut în vid să se scufunde
Să piară în nimicnicia cea de veci
Ci-au vrut dumnezeirea să-i inunde.

Au părăsit mersul pe sumbrele poteci
Acceptând oferta trăirilor sublime
Vrând melodii cerești nu discoteci.

Le-a dat Isus un trai la înălțime
De-aici să guste splendori din Paradis
Lăuntrul lor să simtă prospețime.

Văzut-au că pentru ei Cerul e deschis
Și-n suflet e căldura iubirii divine
Nu iarna-n care mult timp s-au închis.

Și-au început doar Trinității să se-nchine
Ghețarul inimii fiind topit
Au dat surâsuri și căldură la oricine.

În viața lor Sfântul Duh a venit
Și parcă totul în jur le surâde
Și știu că destinul lor e-mplinit.

Crezul format nicicând nu-l vor vinde
C-a fost câștigat cu prețul suprem
Necazul vieții nu-i va surprinde.

Eliberați azi din lanț și blestem
Pășesc spre glorii ce nu vor apune
Cântând: “ Cu-al nostru Stâpân fericiți suntem.”

Și zilnic trăiesc cereasca minune.

George Cornici/14 Februarie, 2021
U