Din tăcerile-noptării
Pe la geamuri cu perdele
Conștiințe zbuciumate
Țipă tare-nchise-n ele.

Doar copiii de o șchioapă
Dorm senin și liniștit
Florile ce-n noi adulții
Au plecat și-au ofilit

Și pe-alocuri zvăpăiate
Dorurile ne-nfierbântă
Vrând să ne resusciteze
Tot ce-avem și nu mai cântă.

Pe la geamuri cu perdele
Trec mereu colindători
Ca să spună Noapte bună
Unor simpli trecători…

Doar în fila cea închisă
Într-o rugă spusă-n taină
Aflu pentru conștiință
O distinsă albă haină…