Nu-i judeca după înfățișare
Pe semenii tăi niciodată,
Căci ochii adesea te înșeală
De nu-i privirea ta curată.

Nu-i judeca din cele auzite
Pe-acei de-aproape sau departe,
Urechile te duc pe căi greșite
Dacă asculți străine șoapte.

Măsoară-ți vorbele ce ies din gură,
Ele rănesc ca piatra aruncată.
Se înmulțesc fără măsură,
Și n-ai să le mai strângi vreodată.

Păzește-ți piciorul să-ți fie curat,
Și ochii, și vorba, gândirea,
Nu te pripi, căci la judecat
Se pricepe azi toată-omenirea.

Păzește-ți inima mai mult ca orice,
Din ea ies izvoarele vieții,
Înfrânează-ți limba și buzele
De vrei să ai pace-n clipele morții.

Acel care-și ține tot trupul în frâu
E mai tare ca-acel ce cucerește cetăți.
Veghează când curg cuvintele râu,
Căci limba aprinde roata vieții!

Veghează asupra gândurilor tale
Să nu-și facă cuiburi în minte
Gânduri stricate ce-aduc dezbinare,
Și scutură roadele sfinte.

Cuvintele ce-ți ies din gură
Să fie trecute prin sita gândirii,
Să n-aprindă focul de ceartă, de ură.
Prin ele să crească doar roada iubirii!

Nu judeca pe nimeni, niciodată;
Doar Unul singur e Judecătorul,
Noi toți greșim, și merităm ca plată
Un veșnic chin, dar Creatorul,

L-a dat ca preț de jertfă pe Isus,
În schimbul disprețului și a ocării,
Păcatele noastre pe umeri le-a pus,
Le-a aruncat pe veci, în marea uitării.

Să uiți și tu ce alții ți-au greșit. .
De rănile adânci, premeditate.
Din cei chemați, puțini s-au pocăit,
Chiar dacă-ți spun pe cale "frate".

Domnu-I cunoaște pe ai Săi,
Cine rostește al Său nume,
Să stea departe de cei răi,
De fărădelege și de stricăciune.