Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și mustră-mă cu vocea ta de Tată,
Și nu lăsa ca umbra celui rău
Să-ntunece gândirea mea curată.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și strânge-mă la pieptul tău de Tată,
Și nu lăsa ca ura celui rău
Să-nvie firea de-altădată.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și ceartă-mă când nu fac voia Ta,
Și nu lăsa ca gândul celui rău
Să mă despartă de-mpărăția Ta.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și ia-mă pe brațul tău de Tată,
Și nu lăsa ca diavolul cel rău
Să-mi fure fericirea adevărată.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și-auzi-mi glasul, când Te chem
Și nu lăsa puterea celui rău
Să nască în mine groază, când mă tem.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și fă-mă un vas de cinste iară,
Și nu lăsa ca oastea celui rău
Să mă transforme în vasul de ocară.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și spală-mă în sângele Tău sfânt,
Și nu lăsa ca lumea celui rău
Să mă despartă de al Tău Cuvânt.

Vorbește, Doamne, sufletului meu,
Și-aprinde în mine candela iubirii,
Și nu lăsa sămânța celui rău
S-aducă rod în trupul firii.

Vorbește, Doamne, sufletului meu
Și-ajută-mi, Doamne, să fiu cu-adevărat
Un rob smerit, iubit de Dumnezeu
Și totodată un fiu de Împărat!
(octombrie 2004)