Indurerat, cu lacrimi si suspine,
Imi amintesc de scumpa-mi maiculita!
Trecut-au ani de cand s-a scurs din lume,
Dar... totusi, mai pastrez o luminita!

Privesc azi cu tristete, a ei fotografie,
In ochii ei de mama, pe mine ma gasesc!
Mi-a daruit frumosul si cred cu bucurie!
Caci, chipul ei de zina, eu azi il mostenesc!

Dar... scurta i-a fost viata s-o traiasca,
Si, insa-si frumusetea, si-a pierdut...
Caci chinurile grele, durerea-i anevoioasa,
Au dus-o, sa se vanda, pe patimi de baut!

Parca, o vad si-acum, cum sta cu sticla-n mana
Cum strig la ea: "O! mama, te rog, o nu mai bea!"
Ea trist si cu durere, priveste lung la mine:
" O fiule, ma iarta, dar... asta-i viata mea!"

O cate mame-n lume, gasesc in bautura,
Un sprijin la durere, crezand ca vor uita!
Dar uita ea sarmana, ca-n urma sta si plange,
Copilul care-i poarta in el faptura sa!

Astfel a mea mamica, murit-a vrand sa uite
Ce este saracia si-asprimea unui sot,
Dar, a uitat ca-n urma rama-sau inimi frante,
Ce alta le asteapta decat acelas sort!

Slavesc pe Creatorul, Pe Domnul vietii mele!
Caci El, mi-a fost ca mama, cu drag m-a mangaiat!
Mi-a sters cu gingasie din ochii mei tristetea,
Iar chipus Sau de Slava in mine la-mplantat!

Azi trec prin asta lume cu gandul la o casa,
Ce-n pragul ei m-asteapta, un Tata iubitor!
Da, trist mi-e fara mama, dar ce m-ai pot a face,
Cand ea pe veci plecat-a, dar... fara viitor!...