Adevărul despre crearea omului de către Dumnezeu

Scurt Prologos

Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.

Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.

Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale  Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... cunoștința va crește”.

----------------------------------------

În urmă cu 46 de ani m-am confruntat cu întrebările fundamentale  „Ce este omul?”  „De unde vine?”  „Încotro se îndreaptă?”

În data de luni, 17 noiembrie 1975 fiind în vizită cu clasa  în Parcul Poporului din Craiova, actualmente Parcul Romanescu, la plecare am trecut prin cimitirul Ungureni, unde pe o cruce am citit următoarele versuri care m-au cutremurat:

Trecătorule i-a aminte,

Cum ești tu azi,

Eu eram ieri,

Cum sunt eu azi,

Vei fi tu mâine.

Iar pe aleea pricipală am citit pe un un cavou-monument următoarea poezie

multiinterogativă:

Cine ești? De unde vii?

Omule poți tu să spui?

Unde mergi, ce soartă ai?

Poți tu seama ca să-ți dai?

În ce scop te-ai zămislit?

Pe pământ la ce-ai venit?

Și trăind la ce trăiești?

Ce solie îndeplinești?

Tu ești mare, tu ești mic,

Tu ești tot, tu ești nimic.

Tu ești rău, dar ești și bun,

Tu-nțelept și tu nebun.

Viața-ntreagă o petreci,

Obosind în lupte seci.

În necazuri în sudori,

Ca s-aduni, să-ți faci comori.

Iar în urmă cazi zdrobit,

Pleci sărac cum ai venit,

Pleci din lume-ncredințat

Că destinu-i neschimbat.

Din neființă pe pământ,

De la leagăn la mormânt

Și d-aici? ! Mister! Abis!

Viața n-a fost decât vis...

---------------------------------------

Întrebările: cum a apărut omul? de unde vine și unde va merge? Sunt  întrebări la care de-a lungul timpului oamenii din generaţie în generaţie au încercat să găsească răspunsuri adecvate.

Și dincolo de soluţiile oferite de informaţiile de origine filozofico-materialistă, după douăzeci de ani am descoperit CĂ RĂSPUNSUL adecvat la aceste întrebări îl dă Dumnezeu în Biblie.

----------------------------------------

Iată astăzi răspunsul la prima întrebare: cum a apărut omul și ce s-a întâmplat cu el?

Cine va deschide pentru prima dată Biblia va citi pentru început următoarea frază: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.” Acest verset, format din șapte cuvinte și o vocală, ne spune nouă că în momentul în care Dumnezeu a început să creeze cosmosul, nu exista nimic, nici timp, nici spațiu, nici materie, nimic altceva, ci doar  Dumnezeu.

Dumnezeul Cel Atotputernic, Creatorul universului, nu s-a folosit în opera Sa de creaţie, de niciun element material preexistent. Astfel, Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui. Fiindcă el a zis și s-a făcut, a poruncit și a fost acolo.

În acest mod Dumnezeu a creat timpul, spațiul, materia, lumea îngerilor, flora, viețuitoarele mării și ale pământului.

----------------------------------------

Cu toate că Dumnezeu numise bun tot ceea ce crease până în acel moment, fără om creaţia era incompletă. Astfel, Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel în suflet viu. Nu, un suflet viu, ci, în suflet viu este traducerea corectă din limba ebraică.

Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa. Dar, omul nu era produsul unui gând de ultim moment al lui Dumnezeu, ci rezultatul unui plan al Dumnezeirii elaborat înainte de întemeierea lumii. După ce l-a creat pe om, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”

Omul a fost creat de Dumnezeu cu personalitate și duh, prin aceasta asemănându-se cu Divinitatea. Făcâdu-l pe om după chipul Său, Dumnezeu l-a creat ca reprezentant al Său aici pe pământ, iar după asemănarea Sa, Dumnezeu l-a creat curat, fiindcă nu cunoștea păcatul.

----------------------------------------

Omul a fost creat bărbat şi femeie de către Dumnezeu.

Mai întâi a fost creat Adam din țărâna pământului,

apoi Eva a fost creată de către Dumnezeu din coasta lui Adam.

Modalitatea prin care Dumnzeu a ales să o creeze pe Eva reprezintă un argument puternic împotriva teoriei evoluţioniste.

----------------------------------------

După ce l-a creat pe om, Dumnezeu l-a pus în Grădină să o lucreze și să o păzească. S-o păzească de nimeni atlcineva decât Lucifer, îngerul luminii, care devenise îngerul întunericului.

Deci, omul a fost avertizat de Dumnezeu să se ferească de a asculta de vrajmașul său, Diavolul.

Atunci Dumnezeu l-a înzestrat pe  Adam cu voinţă liberă, dar l-a supus și unui test al ascultării lui  faţă de El, atenționându-l să nu  mânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului pentru a nu muri, mai întâi spiritual apoi biologic.

----------------------------------------

Și cu tot avertismentul dat, drama s-a întâmplat. Șarpele cel vechi, Satan (Împotrivitorul) a mijlocit căderea în păcat a primilor părinți ai omenirii, Adam și Eva. Șarpele a venit la Eva, a stat de vorbă cu ea  și a amăgit-o.

Astfel au mâncat  Eva și Adam  din fructul singurului pom despre care Dumnezeu spusese lui Adam: din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, fiindcă, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!

Și astfel Adam și Eva au devenit oameni păcătoși.

Mâncând din rodul pomului cunoștinței binelui și răului Eva și Adam au dat dreptate minciunilor lui Satan  despre Dumnezeu dezonorându-L profund pe Creatorul lor.

----------------------------------------

În Geneza  3:15 este prezentată Judecata lui Dumnezeu pentru Șarpe:

Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul. Astfel Diavolul se va afla în fruntea demonilor şi a celor ce slujesc împărăţia întunericului, luptând împotriva Domnului Isus Hristos, care însă în final îl va învinge.

În Apocalipsa 20:2, şarpele este  identificat cu Satan.

-----------

Iar, fiindcă Eva prin aspiraţiile ei l-a determinat  pe Adam să păcătuiască,

Domnul Dumnezeu a decis că femeia urma să treacă prin suferinţele naşterii,

să fie dependentă de bărbat şi avea să fie sub autoritatea soţului ei.

-----------

Ca urmare a faptului că Adam a ascultat de dorinţa Evei,

Domnul Dumnezeu a hotarât ca  bărbatul să fie supus unor restricţii şi rigori divine.

El urma să-şi câştige existenţa cu trudă şi sudoare din pământul din care fusese luat.

Pământul urma să producă spini şi pălămidă, iar la finalul vieţii sale terestre omul urma să se întoarcă în pământ.

----------------------------------------

Concluzii esențiale

Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa, și omul ar fi putut să trăiască veșnic pe pământ, dacă n-ar fi încălcat porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.

Prin neascularea lui Adam de Dumnezeu a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea. Iar de efectele morții ne scapă doar credința în Domnul Isus.

Astfel, prin moartea și învierea Sa pentru întrega lume, Domnul Isus oferă oricărui om posibilitatea de a fi scăpat de pedeapsa iazului de foc prin credința în Mântuitorul lumii

----------------------------------------

Dobrescu Victor