Nu-i așa?

Nu-i așa că tinzi sa ceri zilnic cerului
sa îți arate o noua sceneta,
un nou spectacol în care sa se încheie diferit,
Sa se schimbe luminile, ritmul, actorii,
tot ce te scufunda
Tot ce te-a îmbătrânit?

Nu-i așa că ai vrea sa schimbi regizorul întregului univers,
Că ți se pare că "imaginația" lui
nu mai e așa de bogata că la început.
Că sunt întâmplari din filmul vieții
Pe care crezi că le-a omis,
Că tu ai fost un înger
și alții aripile ți le-au frânt?

Nu-i așa că tu purtai pe aripi pe mulți
Ce singuri pășeau spre pustietate?
Le-ai aprins dorința de viață
Fiind sătui de nesfârșită noapte,
Iar acum trăiesc cu o nouă speranță.

Nu-i așa că visele tale erau împrejmuite de lanțuri cu zale
Ce păreau că nu vor rugini niciodată.
Că ale lumii gânduri erau prea mici că să le poată macar zgâria?
Și iata-te deodată cu lanțurile sfărâmate, cu visele-n mocirla,
Cu mintea îmbolnăvită de întuneric
Care îți spun că tu nu sa mai fii o stea... .

Nu -i așa că te-ai saturat sa mai fii
Un simplu spectator la filmul vieții tale
Nu-i așa că ești la o clipă în a-ți alege actorii care îți construiesc o cărare spre cel mai mare premiu.
Nu-i așa că poți arăta cerului un spectacol la care el sa te aplaude,
Nu-i așa că poți face că moartea sa poarte doliu?

Nu-i așa~&,"&~. ?