Pregătire... pregătire, se aude azi mereu,
Căci se-apropie venirea, veșnicului Dumnezeu.

Pregătire și veghere, trâmbița răsună-ndată,
Căci se-apropie-acea vreme, când mireasa va fi luată.

Se aude-n zori de ziuă, și când luna strălucește,
C-acea zi a revenirii, este cea care sosește.

Ne vestește vremea-n care, noi trăim azi zi de zi,
Să grăbim toți pregătirea, că-n curând El va veni.

S-avem candelele pline, haina albă nepătată,
Să ne fie de iubire, inima plină... curată.

S-avem ochi pentru lumină și urechi pentru-ascultare,
S-auzim cum se aude, pregătire-n depărtare.

S-auzim cum ne vorbește, tot ce astăzi ne-nconjoară,
Căci ne spune, vine vremea, când Cel viu pe nor coboară.

Dar de ce mereu ne spune, ca noi să ne pregătim,
Nu suntem cei ce întruna care-am spus că Lui slujim?

Nu suntem aceia care, zi de zi am spus mereu,
Că pășim pe urma care, ne-a lăsat-o Dumnezeu?

De-ar fi fost așa... El Domnul, astăzi nu ne-ar mai fi spus,
Rândurile ca să strângem, căci se-apropie Isus.

N-ar striga azi pregătire, ar veni și ne-ar lua,
Dar El a văzut din ceruri, haina mea... dar și a ta.

Mi-a văzut mersul agale, l-a văzut și pe al tău,
Că nu-i după voia care, este după placul Său.

Gândurile noastre care, ele-aleargă-n lumea mare,
Căutând o mai ușoară, cale fără încercare.

A văzut a mea trăire, și a ta ce nu-i lumină,
Și de-aceia... pregătire, strigă azi căci vrea să vină.

O... Isuse, ajutorul vrem mereu ca să ni-l dai,
În a noastră pregătire, lângă noi Tu ca să stai.

Ca să nu greșim o clipă, cât aici ne pregătim,
Să fim Doamne doar ca Tine-n viață cât călătorim.

Tu deschide-ne azi ochii, să-nțelegem voia Ta,
Și-ale noastre inimi Tată, ca să poat-a te-asculta.

Pregătire... pregătire, se aude după zare,
Strigă glasul Celui veșnic, pentru zi de sărbătoare.

Pentru viața ce v-a-ncepe, spune să ne pregătim,
Când va lua sfârșit aceasta unul noi să nu murim.

Să luăm bine aminte, poate-i ultima strigare,
Căci niciunul nu știm clipa, când Acel ce strig-apare.