Motto: Proverbe 19:17.""Cine are milă de sărac împrumută
pe Domnul, și El îi va răsplăti binefacerea."" Amin!

Suntem făcuți de mâna Sa dumnezeiască
Și-n loc să facem voia Tatălui ceresc,
Ne lăsăm călăuziți de firea pământească
Cu multele ei pofte în stare s-amăgească
Și să ducă în păcat un suflet omenesc.

Fericit e omul care-a hotărât să fugă
De poftele firii ce ne ispitesc mereu!
Căci împlinindu-le, firea ne subjugă -
Și fiindu-i robi, ușor ajunge să distrugă
Credința noastră sfântă-n Dumnezeu.

Că firea împotriva Duhului poftește -
Și Duhul împotriva firii pământești...
Ori, robul firii mereu păcătuiește
Că lăcomia și pofta rea îl îmboldește
La lucruri necurate și patime lumești.

Și tot mai des nesocotește legile divine...
Ajunge egoist, un hrăpăreț nepăsător
Și-atât de mult se va iubi pe sine
Că pentru el e moartă facerea de bine
Și-i surd la orice strigăt de ajutor.

În jurul lui sunt fel și fel de drame -
Că viața multora e chin și trudă...
Dar el nu vede chinul unei mame
Cu prunci micuți ce plâng de foame...
De milostenie nici nu vrea s-audă!

Nu vede pe cel sărman căzut pe cale
Nici implorarea mută din ochii de copil...
N-aude vaietele celor din spitale,
Nici gemetele celor măcinați de boale
Sau a bătrânului uitat într-un azil.

Nu vede nici picioarele învinețite
Ale desculțului ce tremură de frig...
Că-n gândului lui, al inimii împietrite,
Între Hristos și poftele nelegiuite
E mai puternică dorința de câștig.

El știe ce înseamnă facerea de bine
Că Dumnezeu de-atâtea ori l-a ajutat...
Dar cum nu face binele ce se cuvine
Se face călcător al legilor divine
Și, astfel, săvârșește un păcat.

""Ce facere de bine, zice cu mirare,
Eu pentru alții am alergat mereu?""
Și în mândria lui - de om cu stare -
Întoarce capul cu vădită nepăsare
Uitând că tot ce are îi de la Dumnezeu.

Așa și-a întors privirea și acel bogat
Cu masa plină de mâncări gustoase,
Dar a ajuns în focul gheenei aruncat
Că a murit la ușa lui un om înfometat,
Cu trupul plin de bube dureroase.

De alte fapte rele sau fapte de rușine
Nu ni se spune ce-a mai săvârșit,
Doar c-a primit pedeapsa ce i se cuvine
Pentru nemilă și nefacere de bine,
Pentru milostivirea care i-a lipsit.

Că Dumnezeu ne poruncește să-l iubim
Și să l ajutăm pe aproapele la greu...
Dacă cu bucurie-n suflet o să dăruim
Se împlinește al Său cuvânt care-l știm:
"Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu."

Și cine are milă de cel sărac și îl ajută
După puterea lui, cu mult sau cu puțin,
Acela pe Însuși Dumnezeu Îl împrumută
Și pentru orice binefacere făcută
Domnul îl va răsplăti din plin. Amin!

Alba Iulia la 4 martie 2021