1. CEI CE FOLOSESC ADEVĂRUL PENTRU AVANTAJUL MATERIAL
Uneori adevărul plătește scump chiria în monedă proprie a lumii, o înțelegere avantajoasă care îi determină pe oameni să invite adesea lumea înăuntru. Acești oameni nu iubesc de fapt Adevărul, ci numai diamantul din urechea lui. În zilele lui Henry al V-lea, muți erau împotrivitori mânăstirilor ba chiar încă ei își iubeau mai mult proprietățile decât urau idolatria lor.
Adevărul găsește puțini oameni care să-l iubească în mod sincer, numai pentru ceea ce este el. Și numai acei cîțiva vor suferi cu și pentru el. Când averea pământească se duce, cei necredincioși sunt plictisiți de comunicarea lor cu adevărul. Focul din bucătărie arde atâta timp cât combustibilul îl alimentează. Dacă nu poți iubi adevărul curat nu vei avea dorința de a te sacrifica pentru Adevăr. Și dacă nu poți iubi adevărul umil de dragul lui, nu vei accepta să fii umilit pentru el.
2. CEI CE VORBESC DESPRE ADEVĂR, DAR CARE NU ÎL TRĂIESC
Adesea, oamenii nu permit adevărului să trăiască în preajma lor. Ei îl recomandă dar se aseamănă cu o fată care primește un pețitor și vorbește bine despre el, fără a-i trece prin cap să se căsătorească cu el. Una este să mângâi, să săruți și cu totul altceva e să iubești.
Bucholcerus spunea deseori că mulți Îl sărută pe Cristos dar puțini Îl iubesc.
Dragostea adevărată pentru El constituie cea mai sfântă căsătorie. Când un suflet renunță la el însuși pentru a se îndrepta spre Cristos, ca și cum s-ar îndrepta spre un soț, pentru a fi condus de Duhul Lui și disciplinat de Cuvântul adevărului, dovedește că-L iubește pe Cristos și adevărul Lui.
Cel care refuză să asculte de adevăr, oricum, este așa de departe de dragostea pentru el încât începe să se teamă de acesta. Și va persecuta adevărul înainte ca să sufere din partea lui. Jerome explică acest adevăr în felul următor:
Noi îi urâm pe cei de care ne temem și dorim să-i distrugem pe cei pe care îi urâm.
De exemplu - Irod se temea de Ioan Botezătorul și aceasta a însemnat moartea lui Ioan. TEAMA face ca un om împietrit să întemnițeze adevărul în conștiința lui, deoarece dacă adevărul ar avea libertate și autoritate în sufletul său, ar condamna orice poftă aprinsă care stăpânește acolo. Și cel care întemnițează adevărul în inima lui nu va fi întemnițat niciodată ca martor al adevărului.
3. CEI CE NU LUPTĂ ÎMPOTRIVA DUȘMANILOR ADEVĂRULUI
Dragostea este întotdeauna înarmată cu entuziasm - și ea este gata să-și îndrepte pumnalul împotriva tuturor dușmanilor adevărului.
Entuziasmul acționează ca un foc: dacă este închis în inima unui creștin și nu arde în afară pentru a pedepsi răul, el arde înăuntru, amărând și mistuind sufletul creștinului deoarece nu a salvat adevărul din goana profanării și erorii.
Nu este nici o bucurie pentru un om îndrăgostit entuziast să trăiască fără iubita lui: ar prefera să zacă cu ea într-un mormânt decât să ducă o viață singuratică fără ea:
Să mergem și noi să murim cu El
- a spus Toma când Cristos i-a spus că Lazăr era mort (Ioan 11.16).
Melancolia trăirii în vremurile grele a determinat dorința solemnă a lui Ilie după moarte:
Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul! 1 Împărați 19.4
Neprihănitul profet privea cum oamenii slujeau idolilor și-i omora pe slujitorii lui Dumnezeu. El considera că ar fi mai bine să părăsească lumea decât să trăiască și să vadă cum numele, adevărul și slujitorii lui Dumnezeu erau călcate în picioare de cei cărora li s-a arătat cea mai mare îndurare.
Și dacă entuziasmul are vreo putere să apere cauza adevărului atunci dușmanii lui vor cunoaște fără îndoială că ACESTA NU POARTĂ SABIA ÎN ZADAR (Romani 13.4). Pe cât de blând era Moise și reținut când erau în joc interesele lui, inima sa era prea aprinsă de mânie măcar să se mai poată ruga pentru poporul lui - oricât de mult l-ar fi iubit - până ce zelul lui nu se manifesta în dreptatea asupra oamenilor idolatri.
Oricum, atitudinile neutre pot vedea adevărul și eroarea încăierându-se dar se mențin la distanță și refuză să se implice în a suferi pentru adevăr. Pastorul care nu are suficientă dragoste și curaj să apere adevărul la amvon, nu-l va apăra nici pe rugul în flăcări.
Dacă focul dragostei dispare sau se micșorează, așa încât nu-l poate preface pe om în suferință pentru relele pricinuite adevărului, atunci unde este flacăra care ar trebui să-l facă apt să ardă până se preface în cenușă sub asuprirea oamenilor sângeroși? Dar el nu poate vărsa lacrimi, nici nu va putea sângera pentru adevăr.