În vremuri grele
Când lacrimi se-așterneau pe-obraz,
În momente de durere
Când disperat strigam în necaz;
În grea furtună,
Când valul înfiorător mă amăgea,
Atunci Isuse,
Ai condus în pace barca mea.

Când disperat priveam în sus
Și nu vedeam niciun răspuns,
Când negura nu mă lăsa
Să vad lumina-n calea mea,
Atunci Isuse,
M-ai purtat pe brațe sus.

Încovoiat de grea durere
Duceam povara la calvar,
Zdrobit, slăbit și cu amar,
Căci nimeni n-o știa mai bine
Decât Tu, Isuse și cu mine.

În vremuri de-ncercare
Mă aplecam la poala crucii Tale,
Și Îți vorbeam fără cuvinte,
Căci ce-aș putea să spun
Unui Dumnezeu atât de bun?

Iar când oamenii începeau
Războiul de descurajare,
Când mulți nu-nțelegeau
Că sunt și momente de cădere,
Atunci, Isuse, mi-ai luat
Povara și m-ai mângâiat.

Când strigam spre cer, în disperare,
Simțind că nu mai e scăpare,
Crezând că m-ai părăsit,
Prin Duhul Tău cel Sfant
Ai fost prezent
Isuse, și mi-ai vorbit.

Când pe cărări greșite am pășit,
Și Te strigam c-am rătăcit
Chiar și atunci,
Isuse ai venit
M-ai pus pe drumul drept
Șoptindu-mi unde să mă îndrept.

Cu El vei trece
Vreme bună, vreme rea,
El face rana, El o va lega,
El da bucurii și lacrimi.
Dă furtună, dă și soare,
Slăbiciuni, dar și putere,
Săracii, dar și avere;
Ca omul să nu poată ști
Ce după el va veni,
Să nu se încreadă în el
Decat în Suveranul Dumnezeu.