Eu, cetateanul secolului XXI

O lume nebuna ne-mpinge din urma
ne-aduna, ne strange,
ne da ghioante-n spate,
ne-nseala, ne zbatem
o luam de la capat,
luptam, obosim,
iar luptam far’ sa stim ce dorim.

Ei da, asa e, despre noi era vorba
cetatenii secolului XXI.

Ne-oprim un moment.
Curiosi derulam
al timpului film spre trecut.
Îi vedem pe bunici de razboaie loviti,
si gasim în istorie si alti oropsiti,
spre secolul pacii ne-ntoarcem grabiti
si credem ca lumea mai buna va fi.
Nu pentru ca visam sa ramanem copii
ci,pentru ca asa se zvoni,
ca pacea va domni.

...si-uitam prea adesea ca al lumii razboi,
se poarta în fiecare din noi...
Stim cu cine avem de luptat.
Stim ce arme Dumnezeu ne-a dat:
Adevarul si Neprihanirea,
scutul Credintei si alaturi─Mantuirea,
nici sabia Duhului nu e de uitat,
nici Evanghelia pacii de lasat...

...dar ne-am acomodat...
nu mai e cazul sa luptam
în lumea-n care toti „ne descurcam" ...

Asa ne amagim noi
cetatenii secolului XXI.
Am gasit compromisuri pentru-aproape orice
armele le-am lasat la muzee.

Dar lumea nebuna se-ndreapta spre noi
ne striga-n urechi mai ceva ca-n razboi,
ne preseaza ne-mpinge
s-alegem un drum,
iar noi n-avem arme
s-aparam drumul bun.

Ah, nu e mult si Vei veni
Si orice ochi Te va vedea
Si eu (cetateanul compromis al timpului sfarsitului)
Cum voi sta în fata Ta?
Ce m-ar îndreptati sa îmi ridic privirea
cand eu Te-am rastignit pe Tine,
Cel care esti IUBIREA?
De-atatea ori eu m-am spalat pe maini ca si Pilat
si m-am justificat astfel ca sunt curat,
dar sunt la fel de vinovat ca cei care Te-au lepadat.

O, iarta-mi, Doamne, al meu pacat
si spala a mea viata
prin jertfa Ta mareata.

Si-ajuta-ma ca sa stau drept
ca Daniel cel întelept,
cu riscul de-a parea „ciudat"
în lumea asta de pacat,
sa Te aleg mereu pe Tine
acum si-n vremea care vine.

Eliza-Alina Mocean .