De pe fețele noastre tristețea să dispară
S-o alungăm în întunericul de-afară
Cu bucuria mântuirii să fie-nlocuită
Inima predată a fost la fericiri sortită.

Posomorâți dacă suntem n-avem motiv
Ne-mpiedică s-atingem cerescul obiectiv
În privire optimismul să se vadă
Nicicând încrederea-n Fiul să nu scadă.

Pe cale cu El e binecuvântare
El ne-ndulcește clipele amare
Fețe zâmbitoare mai mult s-arătăm
Și steagul biruinței cu drag să-l purtăm.

Răbdători în necaz-Scriptura ne spune
C-așa putem aștepta o minune
La capăt de drum răsplată ne-așteaptă
Deci cu elan să pășim din treaptă-n treaptă.

Chiar și-ngrijorarea produce tristețe
Dar Fiul Omului a venit să ne-nvețe:
Păsările cerului au destulă hrană
Asupra lui Israel s-a revărsat mană.

Purtarea de grijă venită din Slavă
E un imbold să ieșim din epavă
Chiar acum să demolăm cortul mâhnirii
Să înălțăm cu avânt cortu-Ntâlnirii.

Când Pavel și Sila erau în celulă
Ocazie de plâns ar fi fost destulă
Dar cântul i-a ridicat din starea precară
Și rana lanțului a-ncetat să-i mai doară.

Să nu-i mai facem loc în sălașul iubirii,
Să nu uităm, nicicând, ceasul dezrobirii
Am fost destinați pentru exaltare divină
La veselia celor ce în duh se-nchină.

George Cornici/13 Martie, 2021