Vremea laudei

                                  Psalmul 145:1-5

            „Te voi înălța, Dumnezeule, Împăratul meu, și voi binecuvânta Numele Tău în veci de veci.

            În fiecare zi Te voi binecuvânta, și voi lăuda  Numele Tău în veci de veci.

            Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă.

            Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, și să vestească isprăvile Tale cele mari!

            Voi spune strălucirea slăvită a măreției Tale, și voi cânta minunile Tale.”

            Avem un Dumnezeu mare, sfânt, adevărat, care a creat cerurile și pământul și pe noi ne-a făcut, după chipul și asemănarea Sa. Ne-a dăruit viață din Viața Sa și mântuire prin Fiul Său, Isus.

            El ține toate lucrurile, pentru că este Stăpânul și prin El suntem și noi ținuți în viață.

            Ar trebui să strigăm de bucurie către Domnul pentru că suntem pe picioarele noastre, avem ce îmbrăca, avem ce mânca, avem un adăpost deasupra capului și ar trebui să tresăltăm de bucurie că suntem sănătoși în Cristos.

            Avem libertate de mișcare, nu suntem urmăriți, nu suntem prigoniți pentru credința noastră.

Nu trebuie să ne plângem de nimic, absolut de nimic, ci în toate lucrurile să-I dăm slavă Domnului.

            Dacă stăm, după cuvântul Domnului, și ne oprim din alergarea de zi cu zi, observăm că pentru Biserică, este o vreme binecuvântată de Dumnezeu, pentru că putem să învățăm mai mult, mai profund și mai limpede Cuvântul Scripturii.

            Spre exemplu, învățăm de la David că trebuie să lăudăm pe Domnul în orice împrejurare și în orice situație ne-am afla.

            El ne învață să strigăm: „Lăudat să fie Domnul!”, ca să fim izbăviți de oameni răi, de oameni înșelători, de cei ce stau la pândă cu carnetul de amenzi în mână, de ciumă, de molimă, de viruși…

            Din Psalmul 145 învățăm să lăudăm pe Domnul în fiecare zi: Versetul 2: „În fiecare zi Te voi binecuvânta, și voi lăuda Numele Tău în veci de veci.”

            Tot de la David învățăm să chemăm Numele Domnului peste noi si casele noastre în fiecare zi și să ne încredem în El.

            Să ne încredem în Domnul și când este „soare”, dar și când este „nor”;

            Să ne încredem în El și când este „furtună”, dar și când este liniște în jurul nostru;

            Să ne încredem în Isus și când suntem în „vale”, dar și când suntem pe „munte”.

            Să ne încredem în Domnul și în boală și în sănătate.

            Să ne încredem în făgăduințele Sale și în sărăcie dar și în bogăție.

            Versetele 18-19-20 „Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.

            El împlinește dorințele celor ce se tem de El, le aude strigătul și-i scapă.

            Domnul păzește pe toți cei ce-L iubesc…”

„Și dacă, Doamne, voi uita să-ți mulțumesc, vreodată, pentru lumină, pentru pâine și pentru dragostea-Ți de Tată, Te rog, privește cu-ndurare: Sunt doar un pumn de tină, ce-adesea plânge obosit, împovărat de vină.

            Privește cu-ndurare, Doamne și iartă-mi neputința.

            Când valuri vin să mă doboare, mărește-mi Tu credința și pune-n mine un Duh nou și o inimă curată.

            Smerit  să-Ți mulțumesc, Isuse, să nu uit niciodată!”

            Domnul Dumnezeu să ne binecuvinteze!