Să ne facem azi controlul,
Ca să știm cine suntem,
Ce gândim... ce spune gura,
Sau cu ochii ce vedem.

Ce visăm sau ce dorințe,
Sunt aprinse-n vieți pe cale,
Unde azi ne este pasul,
Pe-un drum larg... sau pe cărare.

Gândul nostru unde este,
Când ne strângem l-adunare,
E cu noi? ... sau îl trimite-mi,
El afară ca să zboare?

E cu noi în rugaciune? ,
Sau plecat e la plimbare,
În lumea plină de gânduri,
Și de lacrimi prea amare.

Nevăzut este de oameni,
Dar de Domnu-i cunoscut,
Noi spunem că este bine,
Dar El știe că-i pierdut.

Știe cine-ngenunchează,
Goi și fără de vre-un gând,
Să-l vadă frații... păstorii,
Doar din buze murmurând.

Unde este gândul nostru,
Când se-aude o cântare,
E în luptă? ... sau pe drumul,
Spre peire-n lumea mare?

Cântă cum și gura cântă? ,
Sau departe e plecat,
Biruit de-acele șoapte,
Ce pe el l-au tulburat.

După el... și-acea privire,
Spre amvon ce-i ațintită,
Este cea care de umbre,
Ea afară-i fugărită.

Căci ascult-acea privire,
Doar de gândul ce-i departe,
Care-i spune... ieși afară,
La amvon nu e dreptate.

Îi arată el privirii,
Lumea care e afară,
Dar nu-i spune că e plină,
De-o durere ce-i amară.

Îi arată și sclipirea,
Bogăției pe pământ,
Cele ce nu au valoare,
Într-un loc care e sfânt.

Gândul plimbăreț prin lume,
El ne-aduce multe vise,
Dar nu sunt acele care,
De Isus ne sunt promise.

Sunt atât de-amăgitoare,
Și ne duc așa departe,
De acele vise care,
Sunt divine-adevărate.

Cele ce ne duc în lume,
Ele-aprind dorințe care,
Noi le credem că-s curate,
Dar sunt toate-așa murdare.

Caci un gând scăpat afară,
Este-amăgitor mereu,
El afară-ntotdeauna,
E condus de cel ce-i rău.

Ne aduce el a lumii,
Ură și înverșunare,
Răzvrătire și-o mânie,
Ce în lume leac nu are.

Gândul rătăcit prin vreascuri,
Niciodată nu-nverzește,
E uscat... și calea sfântă,
El mereu o ocolește.

Îi slujește celui care,
Lui îi este azi Stăpân,
De-i pe calea-ngustă-i... Domnul,
De-i în lume... cel păgân.

Să ne cercetăm în viață,
Cine... unde... cum suntem,
Nu doar cu-a noastră prezență,
Ci cu gândul ce-l avem.

Unde ne-aruncăm privirea,
Când suntem la închinare,
Ochii gândului în rugă,
Sunt spre ceruri în ea oare?

O... de-ar fi azi gândul nostru,
După aparențe care,
Arătăm... ar fi întruna,
Prezent Domnu-n adunare.

Dar El vine și nu vede,
Vre-o dorință de-a lucra,
După planul Său... și Domnul,
Trist se-ntoarce-n slava Sa.

Să ne-ntoarcem astăzi gândul,
Ce-i în lume... -n, adunare,
Să ne facem toți controlul,
Gândului... dar fiecare.

El... Isus mai cere-un lucru,
Fiecare pe al său,
Să nu cercetăm noi gândul,
Altuia... căci este rău.

Să vedem unde al nostru,
Zboară-n viață el mereu,
Eu pe-al meu... tu soră, frate,
Cercetează-l doar pe-al tău.

Doamne lasă cercetarea,
Peste-ntreaga adunare,
Și lumină, ca Isuse,
Să se vadă fiecare.